Habar nu aveam ca bebelusii nu dorm!

Inainte sa o nasc pe Thea am citit mult. Aveam si timp. Am citit despre nastere mult, despre colici, despre reflux, despre partea pe care e bine sa doarma, despre cum si cand sa ii scoti afara, despre alaptare o tona, despre cat pipi e bine sa faca. Le-am confirmat apoi cu pediatrul.

Nu am citit niciodata nimic despre somn. Pentru ca habar nu am avut ca sunt si bebelusi care nu dorm. Cim adica, atunci cand iti e somn nu e normal sa inchizi ochii si sa te culci? Hm, se pare ca nu. Thea mi-a demonstrat asta din plin. In prima luna a dormit mult. Ne uitam la ea si ne minunam cum mananca ea si apoi se culca. Am aflat ca in prima luna cam asa fac toti. Problema la Thea era ca dormea ziua mult, iar noaptea plangea. Am aflat ca si asta e norma, caci ei habar nu au cand e zi si cand e noapte. Din momentul in care a inceput sa nu mai aiba nici ziua un somn bun, am inceput sa citesc despre ceea ce am constatat ca este aventura somului. Nu implinise trei luni si deja avea perioade lungi in care nu dormea. Nici ziua, nici noaptea. Am fost la consultanti care imi sugerau sa o las sa planga putin (mai mult), ca sa se obisnuiasca si sa adoarma singura in cele din urma. Nu am putut sa fac asta nici in ruptul capului. Si nici nu stiu daca ei i-ar fi fost mai bine asa. Am exlcusi orice problema medicala si am ajuns la concluzia ca Thea este un copil care se impotriveste somnului. Ca e curioasa si ca mereu a considerat, cel mai probabil, ca somul este o pierdere de vreme.

Desi o puneam la somn de indata ce dadea primele semne, deseori se reactiva chiar in pat. Adormitul ei a fost tot timpul o reala provocare, pe care, uneori, doar mama reusea sa o duca la bun final peste zi. Avea zile cand dormea bine si zile cand dormea infiorator de prost. Uneori functiona regula celor 90 de minute, alteori, nu. Cand a fost suficient de mare incat sa aiba numai doua somnuri pe zi, am inceput sa ma simt mai usurata. Macar nu ne mai chinuiam decat de doua ori pe zi.

Noptile au ramas insa zbuciumate. Thea nu a dormit niciodata in pat la ea. A dormit cu noi, apoi numai cu mine si absolut intotdeauna a avut nevoie de ajutor sa adoarma. O foarte lunga perioada de timp a adormit la san, asa ca dupa ce a implinit un an, alaptatul a ramas numai noaptea si era un fel de suzetat. Se trezea uneori de 5-7 ori pe noapte, alteori, de 2-3. Pana la 1 an si 9 luni nu a dormit nici o noapte legata. O parte din vina imi apartine, o parte este cauzata de faptul ca pur si simplu asa este ea, neprietenoasa cu somnul. M-am obisnuit cu aceasta idee, desi epuizarea si-a spus cuvantul in repetate randuri. Cand am intarcat-o, nu a dormit pana la 3 dimineata, pentru ca nu stia cum si nici nu voia, iar sanul nu ii mai era suport de adormire.

Acum, la doi ani si o luna, are seri in care adoarme singura. Avem, desigur, un ritual la culcare, unul care este prelungit de ea cat poate de mult, poate mai ciupeste putina activitate in loc de somn. Altele in care vrea sa adoarma leganata. Are nopti in care doarme cap-coada, unele in care se mai trezeste o data, maxim de doua ori si vrea sa ma duc la ea sa o readorm. Uneori readorme repede, alteori foarte greu. O imprevizibila.

Nu stiu cum va fi al doilea copil, evident. In ce masura va fi prieten cu somnul. Stiu destul de multe despre somnul bebelusilor, dar nici pe el nu am de gand sa il las sa planga pana la epuizare, eventual cu usa camerei inchisa. Pentru ca pur si simplu nu pot. Sper doar sa nu dureze inca doi ani pana la o noua reglare a somnului, pentru ca eu inca nu am apucat sa ma odihnesc cum se cuvine!

Etichete: , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 Distribuie

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.