Dentistul a ramas cu gura cascata: Thea, cel mai cuminte copil la primul control.

Pediatra Theei ne-a sfatuit ca la doi ani sa ii facem consultul oftalmologic de rutina. Ne-am conformat, dar am mai adaugat pe lista noastra si un set de analize de sange de baza, recomandate pana la urma si de medicul pediatru, o ecografie abdominala si un control la medicul stomatolog.

Ultimul a fost din proprie initiativa, citisem ca unii copii sunt dusi la dentist chiar si mai devreme de atat, noi am stat sa ii apara aproape toti dintii, ca sa avem o evaluare cat mai corecta. Caninii s-au lasat mult asteptati, nu au fost extrem de suparatori, dar toti au aparut intr-un interval cam de 3 luni. De la primele semne ca sunt prin zona, pana la aparitia propriu-zisa. Thea nu a avut pana acum nici o problema cu dintii, insa am vrut sa mergem la un control ca sa ne spuna cineva care se pricepe ca e totul ok. Noi ii tot aratam Theei cum sa se spele pe dinti, din dorinta de a o lasa pe ea sa faca acest lucru, insa ea prefera sa manance pasta de pe periuta de dinti si cam asta era spalatul ei. Not good, deci.

Am facut programare si i-am explicat Theeei din vreme ce se va intampla acolo, cum ar fi bine sa tina gura deschisa, sa fac aaaaaa si sa incerce sa stea cat mai cuminte, ca de durut sigur nu o va durea nimic. Trebuie spus din capul locului, Thea e un copil voluntar, nu prea merge sa o fortezi sa faca lucruri – evident, nici nu ne dorim asta -, pare mai mult adepta argumentelor. Cred ca seamana cu taica-su. Mai vedem. In orice caz, cert este de fiecare data cand am fost cu ea la medic, i-am explicat ce urmeaza sa i se intample. Drept urmare, a cooperat perfect la fata locului, chiar si cand a fost vorba despre recoltare de sange, desi eu ma asteptam sa se lase cu urlete si imobilizari de urgenta. Nu a fost cazul. La oftalmologie, a dat-o pe doctorita pe spate cat de cooperanta a fost, asadar toata lumea incantata. La stomatolog nu a facut exceptie. S-a asezat pe scaun, i-a cerut lui taica-su sa o tina de mana, a zis aaaaa si asa a ramas pana cand doctorul s-a uitat cu atentie la ea, ba chiar i-a curatat dintii din fata cu o fasa sterila. Nici un pic de impotrivire, spre marea noastra mandrie si bucurie.

Ce am aflat: ca e nevoie sa ii facem noi periajul, indiferent daca este de acord sau nu. In timp, se va obisnui si va fi de acord. E foarte important sa aiba dintii curati, asta o va feri de probleme in timp. Ba chiar doamna doctor a glumit si a zis ca e bine sa ii facem noi periaj corect pana la 18 ani, dupa aceea e putin probabil sa mai apara probeme majore cu dintii. Ca e bine sa mergem la control o data la 6 luni, atata vreme cat nu apar alte probleme intre timp. Ca dupa apritia ultimelor masele, mai ales daca spatiul inter-dentar se va miscora, e bine sa folosim si ata de dinti. Ca ar fi bine sa folosim in continuare pasta fara fluor, atata vreme cat copilul nu stie sa scuipe, ci inghite pasta dupa ce se spala.

Ce s-a intamplat dupa: cu foarte mici impotriviri, Thea ne-a lasat brusc sa o spalam noi pe dinti. Sta cuminte, apoi capata periuta sa se spele si singura. Facem asta in fiecare zi, dimineata si seara, pana acum fara exceptie si asa ne-ar placea sa ramana.

Ce ne dorim: chiar sa mergem la aceste controale bi-anuale, sa o obisnuim ca la medicul stomatolog mergi si ca sa previi, nu numai cand te dor dintii de nu mai poti. Si da, sa ii facem un periaj corect pana la 18 ani!

Etichete: , , , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 Distribuiri

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.