Lalaland, filmul care a ajuns cel mai repede de la extaz la agonie

Cu siguranta, aceasta editie a premiilor Oscar va ramane in istorie. Nu pentru anvergura ei, nici pentru cine stie ce nominalizari si castigatori spectaculosi, ci pentru colosala confuzie de la anuntul castigatorului celei mai importante categorii, Cel mai bun film.

Cu un Warren Beatty mult prea confuz si lipsit de spontaneitate ca sa isi dea seama ca i-a fost inmanat plicul gresit, cu o echipa de backstage care a facut o greseala colosala, la cea mai prestigioasa si importanta ceremonie de decernare a unor premii cinematografice a fost anuntat un castigator gresit. Si nu orice fele de castigator, ci cel mai important al intregii ceremonii, cel care se anunta la final si care desemneaza cel mai bun film. Warren Beatty a anuntat Lalaland ca fiind castigator. Si, in timp ce oamenii isi rosteau speech-urile de multumire, iar Ema Stone plangea de bucurie, in sala era deja usoara rumoare si confuzie. Dupa doua speech-uri ale celor de la Lalaland, a fost anuntat castigatorul de drept, Moonlight. Doamne, cata nedumerire pe fetele unora, cata bucurie pe ale altora – am vazut chiar in sala oameni rasufland usurati si multumind divinitatii pentru ca nu a castigat Lala – ce zambet tamp pe fata bietului Warren Beatty, ce moment, ce penibil. Or mai fi fost si altele la fel, cert este ca si asta va ramane scris si pomenit multa vreme de acum inainte. Si daca pana acum ne uitam la rochii, azi sigur cel mai vizionat moment va fi cel in care este anuntat castigatorul gresit pentru cel mai bun film.

Cand ai copil, nu e chiar usor sa ajungi la film, chiar daca inainte te indeletniceai cel putin saptamanal cu aceasta activitate. Asa ca, prin decembrie, in ziua Z, cand am avut ocazia sa fugim de acasa, ne-am decis sa mergem sa vedem un film. Le-am luat pe toate la puricat, insa oferta nu era cine stie ce la acel moment. Mi-au picat ochii pe Lalaland si pe Ema Stone, de care imi place mult, si am zis hai sa mergem la asta. Evit pe cat posibil musicalurile, nu ma atrag in mod deosebit, le-am ratat cu buna-stiinta pana si pe unele dintre cele mai cunoscute. Nu imi doream insa sa renunt la ideea de a vedea un film, asa ca am zis fie, hai la Lala, sa ne plictisim impreuna cat canta aia pe-acolo.

E, nu m-am plictisit. Fara sa pot spune ca este o pelicula memorabila, Lalaland nu e nici una dintre acelea care merita sa fie hulite. Destul de usurel, ciudat de imprevizibil spre final, filmul are o actiune dragutica, o Ema Stone emotionanta (si cu o culoare de par bestiala, dupa care suspin mereu indelung) si un Ryan Gosling simpatic (nu imi place tipul in mod deosebit, dar mi-a placut cand a cantat la final o melodie pentru ea la pian, mi s-a parut un moment intens, pe care orice femeie si-ar dori sa il traiasca intr-o viata, venind de la barbatul pe care inca il iubeste). Cel mai des despre aceasta editie a Oscarurilor am auzit ca Lalaland nu merita atat de multe nominalizari. Ei, iata, toti aceia sunt razbunati: nu numai ca nu a castigat prea multe dintre premiile la care a fost nominalizat, dar a si fost principalul actor intr-o comedie regizata foarte prost, la cel mai inalt nivel, la care nu iti puteai imagina ca se pot intampla astfel de confuzii.

Etichete: , , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 Distribuiri

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.