Fetele prefera tatii

Cand am ramas insarcinata prima data, eu mi-am dorit fata. Th nu si-a exprimat dorinta in privinta sexului copilului, imi spunea mereu ca important e sa fie sanatos, avand in vedere ca il asteptam de atata vreme. Perfect de acord cu el, dar tot fata imi doream.

La ecografia de la 15 saptamani, doctorul ne-a spus: cred ca e fata. In proportie de 80% e fata. Bucuroasa, radioasa, fericita, ma uitam la Th si, ce vad? Omului ii cazusera muschii fetei. A dezamagire. Pai, cum, ma, nu ai zis ca nu are importanta ce este, ci doar sa fie sanatos? Mda, asa e, dar… eu ce fac cu fata? Cu baiatul ieseam la fotbal, mergeam la alergat, dar cu fata ce fac? Pffff, am realizat atunci ca in ADN-ul barbatilor exista dorinta de a avea baieti. Ca si-o exprima sau nu, ea exista. Doctorul, el insusi posesor de fetita, l-a linistit: poate nu o sa alergi cu ea, dar sigur o sa alergi dupa ea. A, si pe la 13-14 ani, iti iei o pusca si o tii cat mai aproape de tine. O sa vezi, o sa te iubeasca precum pe nimeni altcineva. E, mna, mi-am zis eu, astea sunt mituri! Asa ca am plecat de la doctor unul usor dezamagit, celalalt usor intrigat de povestea asta cu fetele si tatii. Hm!

Suntem la distanta de doi ani si jumatate de moment. Pentru o vreme, de cand a inceput sa se exprime in diverse feluri, Thea parea ca isi imparte afectiunea intre amandoi. Sigur, la mijloc a fost si povestea cu alaptatul, unde tatal nu prea putea interveni, asa ca de mama avea cel putin nevoie. A trecut alaptatul, copilul a crescut si… evident, il prefera pe taica-su. Bratele lui sunt locul unde se simte cel mai in siguranta. Acolo ii place cel mai mult sa stea. Jocurile lui sunt cele mai interesante. Dimineata, cum se trezeste, se duce sa il caute (sa ne intelegem, fara mine nu are mari probleme, diminetile fara tati sunt insa dificile rau). Il gaseste, ii cuprinde fata in mainile micute si grasunele, isi pune fata pe fata lui si ii spune: Tati, tezeste-te, a venit Thea! Asa incepe cel mai bine dimineata ei. Deseori, ii gasesc in bucatarie, mesterind impreuna la micul-dejun, intr-un moment al diminetii pe care pare ca nu mai au nevoie sa il imparta cu nimeni. Dupa el plange de rupe pamantul cand pleaca la serviciu.  Cand ne intoarcem impreuna acasa, la el alearga cu bratele deschise si ofteaza multumita ca s-a intors, asa dupa cum ii promite de fiecare data.

Tatal doritor de baieti are cea mai calda privire din lume cand o tine pe fii-sa in brate. Cel mai larg zambet cand vine sa il pupe. Cele mai rapide treziri cand vine Thea la el. Cele mai distractive momente cand se joaca impreuna. Are, ce-i drept, cea mai multa rabdare cu ea. Este cel mai intelept dintre noi. Stie sa ii explice lucruri ca nimeni altul. Cred ca si eu l-as prefera pe el, sincera sa fiu.

Asta im aduce aminte de ce imi spunea maica-mea, fosta insotitoare de bord, care pleca cu serviciul cate o saptamana, se topea de dorul meu si, cand in sfarsit venea acasa, intrebam senina: ai venit? Dar tati unde e?

Etichete: , , , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Comments

    • Mihai Manolache
    • 28 februarie 2017
    Răspunde

    Nu stiu daca e general valabila afirmatia cu tatii doritori de baieti. Eu mi-am dorit fata din prima.

      • Irina Manolache
      • 2 martie 2017
      Răspunde

      Mihai, esti exceptia care confirma regula! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

36 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.