Cele doua epoci: inainte si dupa copii

De foarte curand, am avut parte de prima iesire impreuna cu Th la care am stat pana mai tarziu, respectiv am ajuns pe la 00.00 acasa (foto Dedi Grigoroiu). Ziua de nastere a unei prietene a fost prilejul cu care am constatat ca s-au facut mai bine de doi ani de cand nu ni s-a mai intamplat aceasta minune. Si tot cu ocazia asta, mi-am dat seama indubitabil cat de mult ni s-a schimbat viata dupa ce a venit Thea. Nu ca nu as fi stiut deja asta, insa aceasta prima iesire dupa atata vreme a fost ca un fel de revelatie. Thea a ramas sa doarma la bunica. Este pentru a doua oara cand facem asta, prima data insa am stat acasa, lipiti de telefoane sa nu cumva sa ne sune ca vrea inapoi la noi acasa. Nu a sunat, a dormit bine, totul in regula, asa ca am indraznit sa facem mutarea si pentru a doua oara, la distanta de doua saptamani, cand am si plecat de acasa.

Faptul ca timpul meu nu a mai fost deloc al meu a fost lucrul cu care m-am obisnuit cel mai greu dupa ce am avut-o pe Thea. Inainte de a naste, mergeam la film saptamanal, nu prea pierdeam premierele, chiar daca asta insemna ca ne duceam la cinema la 10 noaptea. Ha, nu mai e cazul de asa ceva, evident. Am mai prins cateva filme, numai in weekend, numai la pranz, cand Thea doarme la bunica.

Daca voiam sa ne suim in masina si sa plecam la munte, la mare sau la Atena ca asa voiam noi, puteam sa facem asta fara nici un fel de opreliste. Acum regret nitel ca nu am fost mai spontanta inainte de a deveni mama, pentru a profita de fiecare moment in care am fi putut fugi in lume. Revenind in zilele noastre, ne planuim indelung iesirile, este nevoie ca ele sa intample in locuri musai baby friendly, bagajul nu mai consta intr-o geanta in care aruncam trei toale, ci in trei valize, pentru umplerea carora este nevoie de liste kilometrice. Bifate cu atentie, sa nu cumva sa uitam acasa ceva gen batista bebelusului sau mai stiu eu ce medicament care nu se gaseste prin varf de munte sau prin tari straine.

Daca voiam sa mergem sa mancam ceva la ceas de seara, nu ne oprea nimeni. Fie ca ajungeam prin Centrul Vechi sau prin vreo trattorie, ca tot ne place mancarea italieneasca, ne intindeam la un pahar de vin si o mancare buna pana la ore mici din noapte. Stateam la terase nemanati de nici o graba si nici o responsabilitate care sa ne faca sa ne dorim sa fim acasa prea devreme. Nu mai pun la socoteala cluburile din miez de noapte, de unde plecam catre dimineata, destul de bine dispusi, daca intelegeti ce vreau sa zis. Si precis intelegeti! E, la ora la care plecam pe vremuri in club, acum dormim dusi, ba uneori adormim chiar inaintea copilului, caci, deh, viata e ceva mai complicata si profitam de fiecare minut de somn. Cine in oras nu am mai luat de nici nu imi mai aduc aminte cand, iar la terase mergem in special daca avem unde sa o plasam pe Thea la joaca, caci altfel nu prea poate fi tinuta in frau.

Dupa cum va puteti da deja seama, nu traiam in cine stie ce desfrau, nici nu inchideam barurile sau petrecerile la care mergeam. Dar timpul era al nostru, dispuneam de el exact asa cum voiam, fara sa realizam ca asta poate fi un privilegiu. Sa nu intelegeti ca nu am mai fost plecati in vacante. Am fost, dar am preferat sa o luam pe Thea cu noi peste tot, pentru experienta in sine si pentru timpul petrecut cu ea. La 4 luni am fost in Thassos si a fost o vacanta absolut reusita. Inca nu stiu cand va fi urmatoarea plecare si nici urmatoarea noastra iesire pana in miez de noapte. Stiu insa sigur ca ele vor fi planificate cu ceva timp inainte, dupa cum stiu ca atunci cand ai doi copii lucrurile se complica si mai mult, daca vrei sa pleci numai in doi. Va tin la curent!

Etichete: , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

62 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.