5 lucruri pe care mi le doresc si (deocamdata) nu pot sa le fac

Uneori, parca din ce in ce mai des in ultima vreme, stau cu ochii deschisi (ca nu prea mai pot sa dorm!!) si visez la lucruri pe care mi-ar placea sa le fac. Stiu ca e frumos sa alergam dupa visurile noastre pana cand ele devin realitate, atata vreme cat credem in ele si sunt realizabile, numai ca acum sunt intr-o perioada in care imi permit sa visez si la ce inca stiu ca nu pot face. Deocamdata.

Visesz sa imi cresc copiii intr-o casa alba pe plaja. Sa cobor de pe terasa casei direct pe nisipul fin, sa mergem dimineata la cules de scoici, sa ne tinem palariile de soare ca sa nu ni le ia vantul, sa alergam cu picioarele in apa nu prea calda, nici prea rece. La pranz sa dormim pe plaja, sub un umbrar. Sa nu fie nici prea cald afara, dar in nici un caz frig. Asa, pe la 25 -28 de grade parca m-ar multumi. La apus, sa ma tin de mana cu Th si sa lacrimez de fericire cand ma uit la copii, cum se joaca linistiti in nisip. E?

Imi doresc sa scriu o carte. Mda, undeva in pauza de pranz, cand intram in casa de pe plaja, eu sa ma asez sa scriu, inspiratia sa imi vina in valuri, sa ma multumeasca ce scriu si sa fiu fericita cu ce pot impartasi oamenilor. Stiu si pseudonimul sub care as scrie cartea, un nume frumos si simplu. Nu ar sti nimeni ca sunt eu, doar cei apropiati, fireste. Pentru ca nu despre a sti lumea cine sunt ar fi vorba, ci despre fericirea pe care mi-ar aduce-o cartea mirosind a cerneala proaspata.

Aproape imediat dupa ce ma visez in casa alba de pe plaja, imi apare in vis si a doua optiune, aceea a unei casute musai rustice, pentru mine si familia mea, intr-un lan de lavanda. Stiti, nu, nesfarsitul camp mov brazdat de verde? Acolo mi-ar placea sa traiesc. Cel putin o vreme. Sa ma balacesc in mov pana ma satur. Nu stiu cat ar dura asta, nu stiu daca s-ar intampla chiar sa ma satur, poate ar fi doar o casa de vacanta, unde sa petrec doar cateva luni pe an. Nu am inca aceste detalii… A, si neaparat, sa am si o bicicleta, din aceea cu cos de cumparaturi in fata, pe care sa ma duc la piata, de unde sa ma intorc cu bunatati pentru micul dejun.

Ar fi minunata o rulota. Sa avem tot confortul, sa ne putem urca in ea cand ne dorim si sa ne oprim unde simtim ca ne este bine. Sa fim plecati cateva luni pe an, sa nu stam prea mult intr-un loc, sa vedem o multime de locuri noi in acest fel, iar copiii sa creasca liber si sa invete mai ales din lucrurile pe care le experimenteaza la fata locului. A, si sa nu mai aiba Thea rau de masina, caci altfel ar fi taaaare greu sa calatorim cu un astfel de mijloc de locomotie, imi imaginez.

Sa pot sa plec cand vreau, unde vreau. Si nu as vrea mai mult de o data pe luna, dar sa stiu ca pot avea 5 zile pe care sa le petrec in alt oras, in alta tara, sa ma plimb mereu in locuri noi, sa cunosc oameni faini, sa experiementez, sa lenevesc, sa im clatesc ochii si mintea, sa ma simt libera.

Oare e vreo problema ca mare parte din visurile mele se leaga de a locui in alta parte?

Etichete: , , , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

57 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.