Primul zbor al Theei cu avionul

Cand Thea avea 4 luni, am pornit cu ea spre Thassos. Nu concepeam sa nu ajungem in acel an in Grecia, asa ca pur si simplu am decis sa impachetam jumatate din casa, sa o incarcam in masina si sa luam drumul Greciei. Unul cu peripetii, pentru ca Th a constatat la granita ca nu are talonul masinii la el! Insa la capatul drumului am ajuns intr-un loc foarte fain unde am petrecut 10 zile minunate. Thea nu a avut nici o problema, s-a acomodat minunat, vacanta a fost una reusita.

Asa ca atunci cand niste prieteni ne-au propus sa mergem in vacanta de iarna la Viena, raspunsul a fost da automat. Nu vedeam nici un motiv sa nu mergem. Evident, tot impreuna cu Thea. Abia cand s-a apropiat termenul de plecare am inceput sa ma ingrijorez: spre deosebire de plecarea trecuta, acum urma sa mergem cu avionul. Dincolo de faptul ca Thea nu mai zburase niciodata, am adaugat propriile panici atunci cand vine vorba despre zbor. Da, sunt una dintre cei carora le este frica sa calatoreasca cu avionul. O fac de nevoie intr-un fel, evit de fiecare data cand pot in schimb sa fac un drumul respectiv cu masina, sunt teribil de anxioasa de cand ma urc in avion pana ma dau jos, imi imaginez de fiecare data scenarii ceva mai groaznice decat cele de la “Dezastre in aer”, de pe National Geographic. Cand cobor, sunt epuizata. Terminata. Am nevoie de ceva timp sa imi revin. Si asta in conditiile in care nu mi s-a intamplat nimic dramatic, mama a fost insotitoare de bord si mergea cu avionul precum cu tramvaviul, nu a avut incidente, nu m-a speriat, dimpotriva, imi spune tot timpul despre cum avionul este cel mai sigur mijloc de transport. Mda, asa o fi, dar cu toate statisticile din lume, eu tot nu ma simt confortabila in cutia zburatoare. E, in aceste conditii eu urma sa plec cu copilul de nici un an la Viena. Un zbor scurt, e drept, dar totusi un zbor cu avionul. Evident, Thea nu avea habar de nimic, iar Th era mai relaxat ca sfinxul ca… asa e el.

Din ce am constatat de-a lungul timpului, cel mai simplu concediu cu copilul mic a fost cel despre care v-am spus mai sus, in Thassos, cand Thea inca nu mergea, era alaptata exclusiv, deci lucrurile chiar au fost simple. Pe masura ce copilul se mareste, se si complica putin situatia, pana cand se mareste bine. La momentul plecarii noastre la Viena, Thea avansa doar de-a busilea si asta a fost, de asemenea, un plus. Timp de o ora si 40 de minute cat a durat zborul, a fost dornica de explorare numai prin zona scaunelor noastre si, e adevarat, si-a arata cei opt dinti in mod constant doamnei din spatele nostru, care nu a avut nimic impotriva, slava cerului!

Daca la calatoria cu masina am luat cu noi cate bagaje am vrut, la cea cu avionul ne-am “inghesuit” doar in doua valize mari. Ce sa zic, absolut suficiente.

Ce mi s-a parut important la acel moment a fost ca Thea era inca alaptata, asa incat decolarea si aterizarea nu au fost o problema pentru ea, si aici ma refer la infundatul urechilor de care imi era teama.

Am avut noroc si la dus si la intors ca langa noi nu a mai stat nimeni si atunci nu am avut in plus grija ca deranjam vecinii pentru ca Thea, evident, nu a putut sa stea chiar nemiscata timp de aproape doua ore.

A fost important ca, atat la dus, cat si la intors, am incercat sa potrivim biletele cu orele ei de somn. Nu ne-am mai iesit si la intoarcere, pentru ca am avut parte de intarziere, pricinuita de o cadere destul de masiva de zapada. Mda, alt motiv de stres. Chiar si asa, Thea a atipit nitel si la dus si la intors, insa nu tot drumul, nu e genul care sa doarma atunci cand are lucruri noi de vazut si de facut.

Prin aeroport, am transportat-o cu carutul ei, pe care l-am luat cu noi pana la usa avionului si apoi, cand am aterizat, ni l-au adus chiar pe pista, asa ca ne-a fost usor sa o transportam si prin aeroportul din Viena. Altfel, cu doua valize mari si doua genti de mana, ar fi fost destul de greu.

Una peste alta, Theei i-a placut zborul. Nu a avut nici un fel de problema, nu a plans si nici nu a avut timp sa se plictiseasca. Nu am avut parte de turbulente, e drept, iar eu, preocupata de starea ei de bine, am fost ceva mai putin panicata. Nu va imaginati ca mi-a trecut de tot teama de avion o data cu zborul cu Thea, caci nu e nici pe departe asa, doar ca nu am mai avut chiar tot timpul din lume sa ma gandesc la… dezastre. Toate in aer.

Pana la doi ani nu se plateste bilet pentru copil la cursele de linie, ceea ce este un avantaj din punct de vedere financiar. Am zburat la un moment dat cu Ryan Air, prin toamna anului trecut, si parca am platit niste taxe pentru ea.

Intre timp, am descoperit ca Thea are rau de masina, asa ca drumurile noastre lungi, cu masina spre strainataturi, pe care mi le imaginam relaxate si pline de voie buna, nu stiu daca vor avea loc sau daca vom prefera zborul cu avionul, pentru a ajunge cat mai repede la destinatie. Pana una alta, de la drumul la Viena, Thea a mai zburat de doua ori, la fel de lin si simpatic. Nu, mie tot nu a inceput sa imi placa!

Etichete: , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 Distribuiri

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.