Marea nu o sa mai fie la fel!

Am lasat pentru a treia oara copilul la mama peste noapte si ne-am facut de cap. Cu ceva vreme in urma, aflasem ca in Hard Rock va fi concert Vama. Nu l-am adulat niciodata pe Chirila, ba chiar in ultima vreme a reusit sa ma si scoata din pepeni de cateva ori – sunt sigura insa ca nu il intereseaza acest aspect, insa sunt cateva melodii de-ale trupei cu care am rezonat puternic de-a lungul timpului. Asa ca am zis hai sa mergem si noi, si asa nu am mai iesit de multa vreme din casa, mai ales la ore din astea incredibil de tarzii, gen 21.00.

Am luat burta mare cu mine, la fel si picioarele umflate si le-am deplasat si pe ele pana la fata locului. Evident, vremurile in care imi placea sa stau in fata, cat mai aproape de scena, au trecut, fie si numai pentru faptul ca mi-ar fi fost imposibil sa rezist atata vreme in picioare. Asa ca ne-am luat masa si am stat cuminti, m-am leganat usor semn de dans la melodiile vechi, la care altfel nu se putea.

Trei lucruri notabile din acea seara:

  1. O mamica si-a adormit copilul de vreo 6 ani pe scaun, a stat langa el pana cand s-a asigurat ca doarme bine (da, acel gen de copil care ar putea sa doarma si pe boxe, in timpul unui concert) si apoi s-a dezlantuit. Femeia era clar fan Vama, stia versuri si tot tacamul, se zbantaia intr-un ritm din care se vedea ca nu o mai facuse de multa vreme, dar ca ii placea la nebunie. Am sperat doar ca nu a fost nevoie chiar de sase ani ca sa poata face asta.
  2. In timpul melodiilor lui Chirila, alea vechi cu si despre Vama Veche am stat si m-am gandit, cuprinsa iar de nostalgie, da, ce a fost si ce va insemna marea pentru mine de acum inainte. Am iubit-o intotdeauna si a fost oaza mea de liniste. Nelinistea ei m-a linistit intotdeauna, iar faptul ca puteam sa zac la soare fara sa fac nimic a reprezentat o vreme relaxarea suprema. Si, in timp ce Chirila canta de zor cu marea, eu mi-am dat seama ca pentru mine nu o sa mai reprezinte niciodata acelasi lucru. Din experienta de anul trecut, marea a insemnat galetuse, greble, castele de nisip si altele asemenea. Atentie mare la Thea – sa fie cremuita, sa nu dispara din raza vizuala, sa fie totul in regula cu ea. Cu doi copii, multa vreme de aici inainte, marea nu o sa mai fie oaza mea de liniste, de ptrecut zile fara griji, ci mai degraba terenul lor preferat de joaca. Nu stiu daca asta inseamna ca eu nu sunt inca obisnuita cu noul meu statut, acela de in curand mama de doi copii, ceea ce ar fi destul de grav, dar si explicabil in anumite privinte, dar cand ma gandesc la mare fara liniste, ma… nelinistesc brusc. Adica nu tu bronz uniform si placut cu care sa ma afisez peste vara? Nu tu leneveala pana nu mai stiu de mine? Nu tu baie in mare cand am pofta, cat am pofta? Nu, probabil ca nu, o vreme…
  3. Desi cand am plecat fara copil, simteam ca imi lipseste ceva, zau ca sunt bune iesirile astea in doi sau cu prietenii. Chiar daca ai burta mare, chiar daca nu poti dansa, chiar daca nu poti si tu sa bei o bere ca omu’, e bine din cand in cand sa te rupi, pe principiul am fugit de acasa fara copil. Mie mi-a facut bine! Deja i-am propus lui Th un film saptamana viitoare! Sper sa fie de acord si bunica!
Etichete: , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 Distribuiri

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.