30 de secunde de fericire

Eram intinsa pe masa mobila, tocmai ma dadusera jos de pe masa de operatii si, evident, nu simteam jumatate din mine. Noroc ca imi simteam jumatatea de sus, pentru ca altfel nu as fi avut cum sa imi dau seama ca inima imi batea de fericire.

30 de secunde, cat a durat drumul pe sub lampile de pe holul spitalului ce ducea catre saloane, a fost timp suficient pentru a ma gandi ca am scapat de operatie, ca e bine copilul, ca acasa la mama Thea e bine si ca urmeaza sa il vad in scurt timp pe Th, care ma astepta in salon.

Mi-a fost teama de operatia cezariana, nu asa cum iti este de necunoscut de data asta, pentru ca stiam ce urmeaza sa se intample. Mi-a fost teama sa nu mearga ceva prost si sa nu o mai vad pe Thea. Asta am avut in minte din clipa in care i-am zis pa seara inainte de a pleca la spital. Cand am nascut-o pe ea, nerabdarea de a o vedea m-a facut sa trec cu mai mare usurinta peste emotii si teama, chiar daca atunci totul era necunoscut. Acum, teama ca nu o sa o mai vad a primat. Despartirea de ea pentru atatea zile, chiar daca o stiam pe maini bune, a durut mai tare decat imi imaginam.

Dar am avut privilegiul a 30 de secunde in care am simtit clar sentimentul de fericire. La capatul lor, m-am intalnit cu Th si cumva, am stiut ca o sa fie bine. Are el un dar de a-ti da incredere atunci cand vrea.

PS: intre timp, am petrecut deja prima noapte in 4 acasa. Haos, va zic! Voi reveni!

Etichete: , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

61 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.