Prima calatorie in patru

Niciodata nu mi-a placut nici sa fac, nici sa desfac bagaje. Mi se parea o corvoada si atunci cand nu era vorba decat despre mine. Imaginati-va ca acum trebuie sa fac bagaje pentru mine si pentru doi copii mici. Dincolo de faptul ca spatiul meu pentru creme si alte maglavasiuri s-a redus considerabil, trebuie sa fiu mereu atenta sa nu uit lucruri esentiale pentru copii: haine de tot felul, sa fim acoperiti in caz ca, medicamente, jucarii.

Acestea fiind spuse, prima impachetare pentru excursia in patru a tinut ceva, iar cand am ajuns la destinatie am constatat ca am uitat incarcatorul de la periuta de dinti electrica si o lama de ras. Zic ca e bine, totusi. Aveam toate medicamentele, toate hainele, mancarea Theei si, mai presus, nu uitasem nici unul dintre cei doi copii acasa.

Cand mi-am dat seama ca termenul de livrare al lui Petru va fi undeva spre final de mai, am realizat ca aceasta vara va fi semi-compromisa. Si, cu toate astea, manata de dorinta acuta de evadare, in penultima luna de sarcina, am facut o rezervare in Grecia pentru final de august. Imi ziceam ca pana atunci Petru e “mare”, va putea calatori fara probleme, asa ca am rezervat o camera de toata frumusetea, pe plaja, in Grecia. Minunat. Doar ca asa cum am precizat, am rezervat o singura camera. Insuficienta, de altfel, pentru noul nostru numar de membri ai familiei si mai ales tinand cont de varstele lor, de felul in care se trezeste Thea la cel mai mic zgomot. Asa ca am anulat plecarea cu toata parerea de rau, gandindu-ne ca anul viitor e mai potrivit pentru un astfel de concediu. Am optat insa pentru o excursie de cateva zile la Moroieni, la o ferma care nu prea era chiar ferma, insa avea loc de joaca destul de mare pentru a o tine ocupata pe Thea.

De cand avem copii, cazarile noastre se cauta in functie de locurile de joaca, de parcurile din imprejurimi si, mai nou, de spatiul oferit, caci o simpla camera dubla nu mai este suficienta in actuala formula. Avem nevoie fie de apartament, fie macar de o camera mare, cu o canapea extensibila, ceea ce da, mareste costurile considerabil.

Un fel de premiera anul acesta a fost faptul ca am preferat un loc unde sa avem toate mesele asigurate, adica sa parasim incinta cat mai putin, ceea ce inainte uram de-a dreptul. Bine, nu pot spune nici ca acum ne place cu adevarat acest tip de all-inclusive, doar ca a fost mai comod sa nu mai iesim din locatie cu un bebelus de doua luni dupa noi.

Am fost doar noi doi cu copiii, fara ajutor si asta a insemnat ca eu m-am ocupat mai mult de Petru, iar Th a avut-o in grija pe Thea. Impartirea asta a dus, pe de alta parte, la deconectarea mea de Thea, lucru pe care l-am constatat mai ales dupa ce ne-am intors acasa. Thea a avut din nou o perioada mai lunga in care a vrut sa fie bebelus, sa doarma in patul lui Petru, sa fie tinuta de mana, pentru ca nu stie sa mearga, lucruri pe care acum a reinceput sa le faca din ce in ce mai rar. Speram sa ramana asa.

Intre timp, am mai facut o excursie la Bran. Am inchiriat o casuta si ne-am gospodarit singuri. Am avut-o si pe mama cu noi, sa ne ajute la una-alta. Si parca ne-am impartit mai bine timpul. Nu inseamna insa ca a ramas ceva si pentru noi. Cred ca mai avem ceva de asteptat. Vrei doi ani, asa.

 

Etichete: , , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

57 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.