Trece timpul ca nebunul

Ma uit la Petru. Are deja trei luni jumatate si ne chinuim cu un puseu de crestere. Din acela in care nu ii convine nimic, nu vrea nimic, dar vrea tot, e tare marait, iar la capatul puseului constatam ca a invatat sa vorbeasca. Ma rog, mai e pana acolo.

Desi la distanta de doar doi ani si cinci luni de ce ceea ce a fost cel mai probabil puseul de crestere al Theei, nu imi mai aduc aminte nimic de la ea. Ma gandesc ca timpul a trecut repede. Stiu ca o sa ma uit la un moment dat la Petru si o sa ma intreb cand a facut un an, pentru ca parca abia am plecat din maternitate cu el.

Pe de o parte, imi doresc sa creasca, pe de alta, stiu ca aceste luni de bebelusie le voi uita, asa cum am facut si cu cele ale Theei, si ca nu se mai intorc niciodata. Nu se mai intoarce nici mirosul, nici zambetul acesta stirb dar cumva recunoscator atunci cand da cu ochii de cine e langa el, nici bucuria faptului ca a apucat pentru prima data jucaria, nici entuziasmul la chiotele de fericire pe care le scoate cateodata. Se duc repede si fac loc altor momente care ne asteapta.

In dimineata in care a inceput scoala am iesit la ora 8 la alergat. Era cartierul impanzit de copilasi, emotionati ca incepe scoala. Se vedea care sunt cei care merg pentru prima data. Am rasuflat usurata ca inca mai avem pana acolo. Dar stai, tocmai ziceam ca trece timpul ca nebunul. Si parca nu mai e chiar asa de mult pana cand Thea va merge in prima zi de scoala….

Etichete: , , , ,

postari similare

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

29 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.