Momentele lui 2017

2017 a avut pentru mine cateva momente cu totul speciale.

Cel mai fericit moment a fost cand l-am vazut pe Petru prima oara. Am plecat de acasa cu inima grea, urma o perioada in care stateam despartita de Thea, dar atunci cand l-am vazut prima oara pe Petru, proaspat scos din burtoi, am fost fericita. Cumva am stiut in acel moment ca un cerc s-a inchis si noi patru vom sta cumintei in el.

Cel mai intens moment a fost in seara de dinaintea operatiei de cezariana. Cand am dus-o pe Thea la mama si am realizat ca de a doua zi voi avea doi copii. Ca Thea nu va mai fi singura la parinti, ca urmeaza o perioada dificila. M-am uitat dupa ea indelung, atunci cand se indeparta de mana cu bunica, imbracata in pantaloni roz si bluzita alba cu inimioare si am avut un gol in stomac. Care a ramas acolo o vreme.

Cel mai greu moment a fost acela in care am realizat cat de dificila este adaptarea Theei la noua situatie din familia noastra. Am fost naiva, am crezut ca o sa fie mai usor, dar copilul meu mare a avut ceva de luptat pana cand a decis sa se adapteze. Iar eu am avut de luptat cu mine, proaspata mama de doi, rupta intre copilul ranit sufleteste si cel pe cale de a fi ranit fizic. Nu a fost usor. Am plans, mi-am pus intrebari, am plans iar si am reusit sa depasim momentul dupa vreo trei luni.

Cel mai ciudat moment a fost cand prietena mea a luat o decizie ce m-a afectat direct si nu am inteles nici o clipa de ce a facut asta. A fost un moment de framantari, de multe de ce-uri, de cautari, de ruptura si, in final, de intoarcere. Asa a fost sa fie, probabil. Ma bucur ca ne-am intors una la cealalta, dar a fost o lectie destul de abrupta din care chiar am avut de invatat.

Cel mai duios moment a fost acela cand, pentru prima data, Thea nu i-a mai intors spatele lui Petru, ci l-a pupat. M-am topit, m-am adunat greu de pe jos de bucurie si mi-am dorit cat mai multe astfel de momente. De care intre timp am si avut parte.

Momentul cu cea mai mare greutate a fost atunci cand m-am urcat pe cantar inainte de a pleca sa nasc. Am fost cu adevarat enorma si am simtit asta in toti porii. Inca imi mai aduc aminte cat de greu ma miscam si respiram. Mai am multe kilograme de dat jos, dar nu mai sunt balena de atunci. Si sper ca niciodata nu voi mai ajunge la acel numar de kilograme.

Una peste alta, 2017 ne-a solicitat cu o multime de emotii. Dar a fost un an bun. L-am primit pe Petru, ne-am intregit familia si am ramas sanatosi. Ceea ce mi se pare cel mai important.

2018? Habar nu am cum o sa fie. Doua sunt insa lucrurile pe care mi le doresc cu ardoare: sa ne iubim si sa fim sanatosi. Restul poate fi cumparat! ┬á­čÖé

 

 

 

 

Etichete: , , ,

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Comments

    • Tea
    • 4 ianuarie 2018
    R─âspunde

    Un an plin si intens!
    Iti doresc un 2018 mai linistit un pic, dar la fel de plin de copiii tai. Enjoy!

      • Irina Manolache
      • 9 ianuarie 2018
      R─âspunde

      Multumi tare mult! Asa sa fie!

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *