Cinci ore cadou

Pentru un om care a avut timp liber oarecum la discretie inainte de copii, lipsa lui se simte acut. A fost mereu unul dintre motivele mele de frustrare de cand sunt mama. Cand spun timp liber ma refer la liber cu adevarat. Adica, sa fac ce vreau eu, cum vreau eu si, mai ales, cand vreau eu. Ei, imaginati-va ca asa ceva nu se prea mai poate de vreo 3 ani, cu ceva exceptii. Situatia s-a acutizat de 7 luni si jumatate, de cand suntem patru.

Asa ca, atunci cand am fost intrebata ce imi doresc cel mai mult de ziua mea, am spus aproape pe nerasuflate: cateva ore numai pentru mine? Adica? Adica, vreo 4-5 ore in care sa plec de acasa si sa fac ce vreau eu.

Treuie sa fac o precizare, este foarte importanta: Th face parte dintre acei tati care se descurca cu copiii. Daca ma intrebi cu cine am curaj sa ii las, spun cu el fara ezitare, pentru ca este prima persoana de incredere cu care nu am nici un fel de problema sa ii las. Stiu ca le face fata, ca poate si, mai ales, ca vrea. Asa ca nu e ca si cum nu ii lasam pe copii pe maini bune. Mai ales ca a decis sa o cheme si pe mama lui sa il ajute.

Pfai, ce mai, va zic. Am asteptat ziua de sambata precum cei care urmeaza sa se elibereze din armata. Adica, numarand zilele. Ce credeti ca urma sa fac in acele ore? Mda, stiu, ceva frivol, dar de care aveam atata nevoie! nN, nu m-am pus pe citit. Si nici nu m-am dus la concert la Ateneu. M-am dus la coafor. Mi-am schimbat culoarea la par, m-am tuns si mi-am facut unghiile. Rasfat in toata regula!

Am avut, asadar, 5 ore pentru mine. Cinci ore in care nu am fost presata de nimic si de nimeni, 5 ore in care m-am rasfatat, in care m-am simtit femeie si pentru asta chiar trebuie sa ii multumesc lui Th. Cinci ore in care da, mi-a fost dor de copii, dar nu prea m-am simtit vinovata pentru evadarea mea. Fiindca am avut o zi atat de buna, incat atunci cand am ajuns inapoi acasa, am incercat sa le impart tuturor putin din voia mea buna.

Acasa a fost totul foarte bine. Th, desi operat la un dinte si cu jumatate de gura umflata, a facut fata nemaipomenit, asa cum, de altfel ma si asteptam. El s-a ocupat de copii – sa ii hraneasca, sa ii culce -, iar mama lui a strans din haosul facut rpin casa de cei doi mici razboinici pe care ii avem in dotare. Asa ca, atunci cand am ajuns, nici macar nu am avut mare lucru de facut, decat sa o iau pe Thea de manuta si sa mergem, ca fetele, la prima ei petrecere de copii.

Ce sa zic? Intotdeauna mi-a placut sa fie ziua mea. Dar parca asa cadou ca anul asta, care sa imi prinda asa de bine, sa ma faca sa ma simt atat de bine, de mult nu am avut parte! Ceea ce va doresc si voua!

Etichete: , , , ,

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.
Shares