Da, e greu, dar merita!

Uneori e greu. Pentru ca sunt doi si pentru ca exista momente dese cand amandoi vor in acelasi timp ceva de la mine. Pentru fiecare dintre ei este urgent. Iar eu sunt una singura.

Pentru ca este nevoie sa le dau amandurora atentie, iar nevoile lor sunt destul de diferite in acest moment. Thea este intr-o perioada in care are nevoie de stimulare pentru activitatile pe care le face – fie ca e vorba despre pictat sau despre modelat plastilina sau despre invatat cateva cuvinte in limba engleza. Petru cere destul de mult in brate, chiar daca, fiind mult mai mobil ca inainte (merge deja de-a busilea), isi savureaza autonomia in cateva momente din zi. Dar chiar si asa, este nevoie sa stau mereu cu ochii pe el, fiindca este genul pasionat taman de lucrurile interzise: cabluri, prize, obiecte mici cu care sa faca cunostinta bagandu-le in gura, flori pe care sa le rupa, bucati din plinta de la parchet pe care sa le desprinda. Asa ca si atunci cand vrea el sa faca lucruri trebuie supravegheat incontinuu.

Daca, dintr-un motiv sau altul, incep sa planga amandoi si vor chiar atunci in brate, iar e greu. E nevoie sa satisfaci nevoile fiecaruia, dar o temporizare este absolut necesara. Rabdarea nu este (inca) un lucru care sa ii caracterizeze, asa ca de regula astfel de situatii se rezolva prioritizand prin prisma urgentei. Desigur, asta inseamna ca unul este nemultumit.

Momentul meselor este iarasi unul destul de dificil. Aandoi sunt “rai de foame”, asa ca trebuie satisfacuti cat mai repede, iar daca cer in acelasi timp, iaca, avem din nou o problema. Thea mananca singura de ceva vreme, doar ca are momente de mici regresii, cand vrea si ea sa fie hranita, pentru ca vede ca asta i se intampla lui Petru si atunci aplic varianta “o lingurita unul, o lingurita celalalt”.

E greu si cand Petru are nopti agitate. Asta inseamna, implicit, putin somn si la el, si la mine. Asa ca suntem amandoi morocanosi, dar numai unuia i se accepta starea si, ati ghicit, acela nu sunt… eu. Da, sunt momente din zi cand as vrea sa nu mi se mai ceara nimic, imi doresc doar 10 minute ale mele, de liniste. Nu le obtin intotdeauna, evident ca niciodata cand sunt numai eu cu ei acasa.

Si apoi, peste toate clipele greoaie de peste zi, ii vezi cum fac impreuna baie. Cum stropeste Petru si Thea rade in hohote. Sau cum ii cauta Petru prezenta Theei, cum rade cand apare in campul lui vizual, cum i se lumineaza toata fata, asa cum ti se poate intampla numai la vederea unei persoane dragi. Sau cum, pentru cateva momente, extrem de pretioase, se joaca impreuna. Linistiti, bucurosi ca sunt impreuna. Pentru astfel de momente, care sper ca vor deveni din ce in ce mai frecvente, stii ca merita. Totul.

Etichete: , , , , ,

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *