Cu copiii raciti in vacanta

Am asteptat vacanta de iarna ca pe o gura de aer proaspat. Asa si era, de fapt, caci urma sa mergem in Brasov, oras cu aer ceva mai bun decat cel din Bucuresti. Imi doream dimineti linistite, cerusem si primisem invoire ca in doua dintre ele sa evadez doar cu o carte in mana si o cafea buna in fata mea, voiam sa o punem pe Thea pentru prima data pe schiuri si sa o ducem la un loc de joaca urias indoor. In loc de toate astea…

Luni dimineata, cu toata casa impachetata si bagajele cuminti la usa, constatam ca Theei ii curge nasul. Sigur ca nu e prima ei raceala, pana acum a mai avut cateva, dar absolut nimic seminificativ. Adica, a mai facut muci, dar fara nici un fel de complicatii, nici macar febra de obicei. Speram ca si de data aceasta sa fie la fel si sa fie perfect functionala in timp scurt, ca sa ne putem vedea de planuri. Asa ca am plecat.

Am gasit un Brasov inzapezit, asa ca bucuria a fost si mai mare, urma sa facem oameni de zapada, afara ningea linistit, ce mai! Bucurie ca suntem in sfarsit in vacanta. Undeva insa, nu stiu de ce, parca aveam o strangere de inima. Nu numai ca mucii Theei nu au cedat, ei s-au inmultit mai ceva ca ciupercile dupa ploaie, starea ei s-a inrautatit pe zi ce a trecut, ba chiar a facut si febra care sa necesite antitermice. Era mereu molesita, suparata si maraita, cu rauri la nas si deja cu pielea iritata de cat stersesem raurile ce ii curgeau aproape continuu. Noaptea nu dormea bine si, evident, nici noi, iar ziua o petreceam destul de mult in casa, ciupind iesiri intre doua somnuri ale Theei sau doua pusee febrile. In tot timpul acesta, concentrati maxim la Thea, aproape ca nici nu am observat cum au aparut mucii si la Petru. Deja eram spre finalul saptamanii, iar eu imi doream sa ajung acasa, pentru confortul pe care mi-l oferea apartamentul nostru. Desi erau momente cand Thea parea mai bine, a avut dese recaderi si starea ei nu s-a imbunatatit cu adevarat pana in duminica dinaintea plecarii.

Mucilor lui Petru nu le-am dat o prea mare importanta si rau am facut. Am ajuns acasa si, de a doua zi, a inceput sa faca febra. Mare. Thea era deja mai bine, Petru – din ce in ce mai rau. Deja se impunea vizita la medicul pediatru. Care ne-a spus ca e vorba cel mai probabil despre o viroza, ca ar trebui sa vedem imbunatatiri in trei zile, ne-a confirmat ca Thea este bine, ne-a mai dat sfaturi ce sa facem cu amandoi si am plecat plini de speranta ca lucrurile isi vor reveni curand. Iar am gresit…

Timp de aproape cinci zile, Petru a facut febra mare in fiecare zi. Doar distanta dintre puseele febrile s-a marit, in schimb, febra crestea vertiginos si ajungea la 40, de ma panicam toata cat de tare frige copilul. Am continuat calvarul supozitoarelor, al siropurilor si al celor doar 6-7 ore care treceau pana facea febra din nou. Imbunatatirea dupa trei zile nu se vedea, asa ca intr-o dimineata am decis sa mergem sa ii facem testul de gripa si sa il mai vada o data medicul. Gripa nu avea, insa de aceasta data am primit un tratament mai agresiv putin, la care insa copilul a inceput sa raspunda si sa intre, in final, pe calea cea buna, aia pe care nu o prea mai zaream in ultimele zile.

A fost prima noastra experienta cu amandoi copiii bolnavi, cu virusi dati de la unul la altul, lucru de care mi-a fost foarte teama inca de cand a venit Petru pe lume. Este insa imposibil sa ii feresti, sunt rare cazurile in care se imbolnaveste doar unul si celalalt scapa. Doar impart totul frateste, nu?

Am invatat, inca o data, ca planurile de acasa nu se potrivesc de obicei, ca mucilor e bine sa le dai importanta cuvenita si ca sanatatea copiilor este cel mai important lucru pe care ti-l poti dori. Fie vacanta sau nu.