Copiii fac ce vad la noi

Pe vremea cand inca nici nu aveam in plan copiii, o colega insarcinata la acea vreme mi-a zis ca se simte speriata de marea responsabilitate ce o asteapta, pentru ca vine un copil care este ca o foaie alba de hartie, pe care ea o sa scrie multa informatie. Si ca spera ca aceasta informatie sa fie buna si folositoare pentru fiica ei.
La ceva ani distanta, constat ca ii invatam cat si cum putem de bine pe copii, dar e mai mult de atat. E vorba despre alegerile lor, despre faptul ca intr-o prima faza imita foarte mult comportamentele celor din jur. Iar cei din jur sunt de cele mai multe ori parintii. Da, copiii fac ce vad la parinti.
Ma gandeam ca mi-ar placea sa ii pot invata pe cei doi micuti sa faca alegeri sanatoase pentru ei. Insa ca sa pot face asa ceva este nevoie ca mai intai eu sa fac alegeri sanatoase pentru noi. Sa ne vada ca facem miscare, ca mancam corect si sa faca si ei la fel. Sa inteleaga ca multe lucruri se pot rezolva cu rabdare, dar pentru asta trebuie sa ne vada pe noi ca avem rabdare. Ca suntem toleranti, ca nu tipam, ca nu ne enervam din orice. Ca spunem multumesc si te rog, ca salutam si suntem politicosi cu oamenii.
Uneori, avem pretentii mari de la ei. Sa faca si sa spuna tot felul de lucruri pe care insa nu au de la cine sa le invete. Sa nu isi iasa din fire, sa nu tipe, dar la noi vad ca facem asta. Si chiar vorbesc din experienta personala in aceasta privinta. Am observat ca daca eu imi ies din fire – si da, uneori mai fac asta, din pacate – Thea raspunde cu aceeasi moneda. Cu acelasi tip de comportament pe care, apoi, tot eu o dezaprob ca il practica. Asta dupa ce, cu cinci minute inainte, am facut acelasi lucru.
Da, copiii sunt o responsabilitate si o data cu ei invatam si noi sa fim mai buni. Asta daca ne dorim ca ei sa fie buni, sa invete lucruri frumoase si sa creasca apoi oameni faini.

Etichete: , , , , ,

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.
Shares