Trucuri pentru un la revedere fara lacrimi

Nu sunt decat cateva saptamani de cand Petru s-a mai relaxat un pic atunci cand dispar din raza lui vizuala. Rezista si doua ore fara sa ma vada, ceea ce e un progres considerabil fata de momentul in care pur si simplu nu puteam pleca nici la trei metri de el. In mod evident, este genul mai anxios. Iar perioada de 7-9 luni a fost pentru noi un varf al anxietatii de separare. De ce in aceasta perioada?

Intre 7 si 9 luni bebelusul incepe sa constientizeze ca este o fiinta distincta de parintii sai. Ba face diferenta foarte clara intre mama si ceilalti membri ai familiei. Evident, o prefera pe mama inaintea tuturor! Asa ca, in mod firesc, nu vrea sub nicio forma sa renunte la compania ta, nici macar pentru o ora-doua. Iar absenta ta este o drama pentru el. Potrivit psihologilor, anxietatea de separare are drept cauza teama copilului de a te pierde, de a fi parasit.
Psihologii sustin ca acest sentiment coplesitor al copilului dispare inainte ca el sa implineasca doi ani. Dar, ca pentru orice situatie, exista si exceptii… Pana la urma depinde mult si de felul in care tu vei gestiona ”despartirile temporare”. Si de cat de cooperant este plangaciosul. Ideea este ca exista metode prin care sa il faci sa inteleaga ca el este marea ta iubire, la care te intorci intotdeauna.
Am constatat pe propria piele ca este importanta, in primul rand, atitudinea pe care o are mama! Pentru ca daca in momentul in care te pregatesti sa pleci si el incepe sa planga o sa faci si tu acelasi lucru, o sa fie ”dauna totala”. Este necesar ca tu, in primul rand, sa pui stop temerilor pe care le ai la plecarea de langa copil, pentru ca simte si preia aceste temeri, amplificandu-le. Este foarte important si util ca plecarile de langa el sa nu se faca pe ascuns, ci cu o pregatire prealabila. Daca vei pleca pe furis de acasa, imaginandu-ti ca pana va realiza ca nu mai esti, tu apuci sa te si intorci, te inseli. Asta poate fi valabil doar daca mergi pana la ghena sa arunci gunoiul. Pentru ca, in rest, picii au niste ”radare” care imediat depisteaza ca ”e ceva putred in Danemarca”. Iar groaza lui va fi chiar mai mare.
La fel de important este si ca aceste plecari ale tale sa nu fie de la inceput de durata. Mai bine ai face niste probe, cu plecari scurte, carora sa le cresti apoi timpii, treptat. In acest fel copilul va observa ca toate plecarile sunt urmate de reveniri, facandu-l sa aiba incredere ca mereu te vei intoarce la el.
Scenariul pentru cadrul plecarii tale trebuie sa fie unul ”bine scris”, iar tu sa-ti joci rolul cat poti de bine. Pana la urma, de starea in care lasi copilul acasa depinde si starea ta pe acolo pe unde te duci…. Deci:
• Pregateste-te de plecare ”la vedere”.
• Nu incerca niciodata sa taraganezi plecarea, parand ca nu-i rezisti. Iti va specula sensibilitatea si spectacolul lui va fi grandios.
• Inainte de a pleca ia-ti ”La revedere!” de la pici, da-i un pupic si – daca e mai marisor – ofera-i un reper al intoarcerii tale. De exemplu dupa ce papa gustarea, inainte sa mearga la somn etc.
• Inainte de a iesi pe usa foloseste o expresie anume, un fel de cod secret al vostru. Si zambeste!
• Daca este posibil, pleaca mereu la aceeasi ora (valabil pentru atunci cand reincepi serviciul).

Etichete: , , ,

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.
Shares