Prietenia cu soarele: unde incepe si unde se opreste?

Primul meu loc de munca a inceput in mijlocul verii, in iulie. Pana atunci, invatasem pentru licenta, apoi, mi-a suras norocul si m-am angajat la revista TV mania. Pana in acel an, mersesem in fiecare vara la mare. Eram indragostita de intinderea albastra, nu imi imaginam cum avea sa treaca o vara fara sa o vad. Imi placea sa stau la soare, sa ma bronzez, imi imaginam ca atunci cand sunt bronzata par mai slaba. Si asta imi placea de numa’ numa’. Asa ca in vara lui 1998 mi-am simtit ritualul in pericol. Abia incepeam un loc de munca nou, ce ma fac? Cum sa fug la mare?

Pai, simplu, am luat o zi de vineri libera si dusa am fost. Stiam insa ca urma sa stau doar un weekend, asa ca am zis ca trebuie sa iau tot soarele cu mine, sa imi ajunga toata vara. Nu am mai tinut cont de absolut nimic si, desi stiam ca nu am cea mai prietenoasa piele cu soarele, m-am expus chiar si in orele neprietenoase. Rezultatul? A fost oribil. M-am ars ingrozitor, mi s-a inrosit toata pielea, mi se intindea pielea prea arsa si atunci cand stateam in picioare, dar si cand ma asezam, ca sa nu mai spun ca am facut un fel de alergie de la prea mult soare, in urma careia m-am umflat. Am ajuns la doctor, am luat medicamente, mama care mai avea putin si nu ma primea in casa cand m-a vazut, m-a tratat cu tot felul de leacuri, iar de bronz nu pot spune ca am beneficiat in vreun fel: toata piele aceea arsa s-a cojit in saptamanile urmatore, de stia toata lumea unde stau eu, pentru ca sub scaunul meu erau mereu coji de piele. La serviciu lumea ma cunostea drept fata care a stat prea mult la soare. Cand scriu, inca imi aduc aminte de durerile de piele pe care le-am avut, desi au trecut destui ani de atunci… va las pe voi sa socotiti cati.

Tanara si inconstienta. Nu prea informata. Asa eram eu pe atunci. Prietenia mea excesiva cu soarele a inceput incet-incet sa se strice de la acea patanie, de pe urma careia am inteles clar ca bronzul nu trebuie obtinut cu orice pret. Dar mai ales ca este periculos: m-am ales cu niste pete pe piele pe care le mai port cu mine si azi.

Pentru ca imi doresc sa am copii ceva mai informati decat am fost eu in tinerete, am raspuns prezent invitatiei la evenimentul organizat de la Roche-Posay, am luat-o si pe Thea cu mine si am rugat-o sa asiste la prezentarea medicului dermatolog care a vorbit despre prietenia cu soare, unde se opreste ea si unde e nevoie sa inceapa prietenia cu crema de protectie. Din acea zi, Thea nu mai iese afara fara crema de protectie, chiar si atunci cand este innorat, pentru ca a invatat ca razele ultraviolete pot trece si prin plafonul de nori. Il da si pe Petru cu crema, pentru ca, spune ea, trebuie sa avem grija de el, pana cand o sa invete singur.

Iar eu am invatat ca un consult la medicul dermatolog iti poate salva viata. Ca anual, de 8 ani, exista o campanie prin care iti poti verifica alunitele gratuit. Campania a inceput de ieri si dureaza pana pe 15 iulie. Poti beneficia de o consultatie gratuita (in limita locurilor disponibile) la medicul dermatolog pentru verificarea alunitelor. Peste 300 de medici dermatologi, din peste 53 de orase participă la Zilele Protectiei Solare, eveniment national de educare privind riscurile expunerii neprotejate la soare. Informatii despre medicii participanti si numerele de telefon unde iti poti face programari ai pe www.protectiasolara.ro.

Iubesc in continuare vara. Imi place soarele si m-as muta maine intr-o tara calda, la malul marii. Doar ca am mai multa grija. Pentru mine, dar mai ales pentru copii. Incerc sa ii invat sa se protejeze de mici, pentru ca, atunci cand vor fugi doar un weekend spre mare sa stie sa se bucure de frumusetea ei fara sa vina realmente prajiti de soare.

Etichete: , , , , , ,

Related Posts

by
Previous Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares

DESPRE MINE

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.

La 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani, am nascut-o pe Thea. Ea a fost cea care mi-a implinit viata. Despre implinire si drumul complicat spre fericire, te invit sa citesti aici.
Buna! Eu sunt Irina, mama la 40 de ani.
Shares